|
|
CAPITOLUL VIII
DESCRIEREA TABLELOR CERATE
Este desigur interesant fenomenul ca toate tablele cerate au fost gasite numai la Rosia-Montana si numai in adancurile galeriilor din minele de aur. Explicatiile date de celebrul istoric german Mommsen si de distinsul meu coleg G. Popa Liseanu sunt concludente si corespund vicisitudinei vremurilor de atunci, cand numai in bezna minelor isi mai puteau scapa bietii locuitori viata si averea.
Documentele si inscriptiile timpului ne arata ca exploatarea si industria minelor de aur au apartinut in intreaga Dacie-Traiana tezaurului public imperial. Cu toate acestea, gasim in Muntii Apuseni si urme de proprietati private de mine, care nu erau inglobate in perimetrele statului.
Aceste mine erau administrate separat de minele Statului si desi formau unitati mai mici din industria aurifera, totusi contribuiau si ele cu aportul lor la progresul economiei nationale a imperiului roman. Obiceiul perimetrelor mici din timpul Romanilor s-a perpetuat pana in ziua de azi in regiunea Abrudului, mai ales la Rosia-Montana si la Corna, unde cu toate silintele depuse de mine, dupa sfatul si indemnul d-lui Vintila Bratianu, si cu toate lamuririle clare date proprietarilor minieri de catre d. G. Popescu-Turneanu, un distins cooperates, actual director in Centrala cooperativelor satesti, ne-a fost imposibil acum 4 ani sa formam o cooperative miniera tocmai din aceasta cauza, fiecare proprietar de perimetru minier crezand ca se ascund in teritoriul sau minuscul comori de aur inestimabile.
Transactiunile de vanzare si cumparare a acestor mine particulare, cu teritorii mici si greu de stabilit, se incuviintau pe acele vremuri de catre statul roman prin administratorul general sau procuratorul minelor. Este sigur ca aceste mine erau lasate in folosinta particularilor pe langa plata unui impozit catre stat.
Baisagul privat din Muntii Apuseni pentru aceasta epoca se stabileste in mod mai evident in teritoriul Rosiei-Montane si a comunei Bucium (masivul Corabia-Vulcoiu).
Acest adevar istoric cu privire la exploatarile miniere din regiunea Abrudului ni-l demonstreaza intr-un chip desavarsit cele 25 table cerate, gasite toate la Rosia-Montana si pastrate din fericire pana azi. In cele ce urmeaza ma voiu ocupa de fiecare table cerata in parte, dand preferinta mai ales la 2 table cerate si anume cele cu numerii X si XV.
I. Prima tabla s-a gasit in anul 1786 de catre George Iancu in mina unui anume Lorincz din muntele Igren, pe care a daruit-o functionarului minier Daniil Gombos din Zlatna. Aceasta tabla se gaseste in muzeul Battyaneum din Alba Iulia. Ea este rupta in doua si are text in limba veche greaca singura tabla cu text grecesc.
II. La 20 Maiu 1788 s-a descoperit in mina Sf. Iosif din muntele Letea o carticica compusa din trei foi sau table, numita triptychon. Ea se pastreaza in muzeul national din Budapesta si este una din cele mai interesante table, intru cat dateaza din 9 Februarie 167 dupa Christos si cuprinde procesul de lichidare a societatii de inmormantare din Rosia-Montana (collegiums funeraticum). Inainte de a junge in muzeul din Budapesta, ea a trecut din mana in mana, din care cauza este cam deteriorata.
III. La 1790, tot in muntele Letea, s-a gasit interesanta tabla cerata, care dateaza din anul 159 (17 Septembrie) dupa Christos si trateaza despre un act de imprumut. Ea se pastreaza in muzeul din Budapesta intr-o stare foarte deteriorata, din care cauza nu s-a putut descifra integral.
IV. In anul 1855 a vazut lumina zilei din mina Sf. Ecaterina o alta tabla ceruta, compusa din trei foi si care este tot un act de imprumut. Doua din foile acestei table se pastrau la muzeul din Cluj, de unde in timpul rasboiului mondial au fost duse la Budapesta, iar o foaie din aceeasi tabla ajungand in posesia eruditului nostru filolog Timotei Cipariu din Blaj, a fost daruita de acesta cu toata biblioteca sa muzeului archidiecesan din Blaj.
V. Tot in baia Sf. Ecaterina s-a gasit la 24 Iulie 1855 un numar
Imaginea c8img1: Alfabetul tablelor cerate gasite la Rosia-Montana (dupa G. Popa Liseanu)
de 9 table cerate, cu care dimpreuna s-au mai descoperit si urmatoarele obiecte: a) o impletitura de par in lungime de circa 60 cm; b) o masa cu pupitre; c) un butoiu; d) bucati de ciubare; e) o troaca (covata) de lemn; f) un vas cu o capacitate de aproximativ 100 litri; g) bucati de stofa sau panura; h) lampi si linguri de lemn. Toate aceste obiecte au fost descoperite intr-o gaura facuta in parete. O parte din ele au ajuns in muzeul din Budapesta, prin grija fostului episcop romano-catolic din Alba-Iulia, L. Haynald. Una din table, datand din anul 162 (Octombre 20) dupa Christos, cuprinde tot un act de imprumut.
VI. Tot in proprietatea muzeului din Budapesta se afla si o alta tabla cerata, care dateaza din anul 139 (Martie 16) dupa Christos, si cuprinde un contract de vanzare-cumparare, incheiat intre Dasius Verzo, care vinde lui Maximo Batonis o sclava cu numele Passia pe pretul de 250 denari.
VII. La 24 Iulie 1855, tot in mina Sf. Ecaterina s-au gasit tablele cerate, care au ajuns in posesia marelui filolog Timotei Cipariu, pe atunci director al liceului roman din Blaj. Din aceste table ni s-au pastrat doua intregi si patru bucati mai mici in muzeul archidiecesan din Blaj.
Imaginea c8img2: Un facsimil dupa tabla cerata cu No. 4, gasita in mina Sf. Ecaterina din Rosia Montana si aflatoare azi in muzeul archidiecesan din Blaj.
Una din aceste table contine un contract de vanzare-cumparare, incheiat la 16 Maiu 142 dupa Christos intre Dasius Breucus si Alexander Bellicus asupra sclavului Apalaustus, vandut pe pretul de 600 denari (cam 820 lei).
VIII. Din mina Sf. Ecaterina s-a mai scos la lumina in anul 1855 si o alta tabla cerata, care dateaza din 6 Maiu 169 d. Chr. si care vorbeste despre cumpararea unei case. Astazi se gaseste in muzeul din Budapesta.
IX. Deasemeni tot in baia Sf. Ecaterina s-a mai gasit o tabla cerata, care dateaza din anul 163 Octombre 23 d. Chr. si care, desi este numai in bucati sparte, totusi s-a putut descifra textul ei relativ la un contract de arenda.
X. In mina Ohaba Sf. Simeon s-a descoperit tabla cerata, care dateaza din anul 164 (Maiu 20) dupa Chr. si cuprinde tot un act de arenda. Deoarece textul acestei table a putut fi reconstruit aproape in intregime de archeologi, il dau pe scurt in cele ce urmeaza:
Fiul lui Memmius Asclepius arendeaza lui Aurelius, fiul lui Adiutor, pe o jumatate de an, adica din 20 Maiu 164 pana la 13 Noembre acelasi an, o mina de aur pentru 70 denari. Arendasul se oblige sa plateasca pretul arendei in rate egale, iar proprietarul isi ia angajamentul sa dea arendasului o despagubire de 5 sexterti pe zi in cazul cand ar strica targul fara invoirea arendasului. Tot aceasta obligatiune o ia asupra-si si arendasul fata de proprietar in cazul cand n-ar plati arenda la termenul fixat.
Iata textul contractului redactat in limba latina:
[Macri]no et Celso cos XIII kal. Junius Flavius Secundinus scripsi rogatus a Mem- \ mio Asclepi, quia se lit[ter]as scire negavit, it quod dixsit se locas[se] et locavit \ operas s[ua]s opera aurario Aurelio Adiutori ex ha[c] die [in] idus Novembres \ proxsimus [*se]ptaginta liberisque. [Mercede]m per [te]mpora accipere \ debetit. S[u]as operas sanas va[le]ntes [ede]re debebit, conductor [s(upra) s(cripto)]. \ Quod si invite condu[c]tore recedre aut cessare voluer[it, da]re \ debebit in dies singulos HS V numeratos
c
[Quod si] \ fluor inpedierit, pro rata conputare debebi[t]. Conductor si tem[po]- \ re peracto mercedem sol[v]endi moram fecerit, ead[em] p[oena] \ tenebitur exceptis cessatis tribus.
Actum Immenoso maiori
Titus Beusantis Socratio Socrationis [M]emmius Asclepi
qui et Bradua
Aceasta tabla cerata se pastra pana inainte de rasboiu in muzeul din Cluj.
XI. Tot in mina Ohaba Sf. Simeon s-a gasit o carte de table cerate, dintre cari une contine textul unui contract de arenda a unei mine.
Teglas Gabor, cunoscutul archeolog ungur, face constatarea, prin comparatie, ca teritoriul acestei mine, arendate pentru 70 de denari, era lucrat de circa 20 lucratori minieri si ca preturile de arenda a diferitelor mine era unul si acelasi la Rosia-Montana, ca si in Bucium (Corabia-Vulcoiu).
XII. In mina Sf. Ecaterina s-a mai aflat si o alta tabla cerata, care cuprinde textul unei chitante pentru suma de 50 denari. Dateaza din anul 167, Maiu 29, d. Chr.
XIII. Tot in mina Sf. Ecaterina s-a gasit la 24 Iulie 1855 si o alta carte de table cerate, care consta din doua foi si cuprinde un contract din 28 Martie 167 d. Chr. Aceasta tabla cerata face parte din muzeul din Berlin, caruia i-a fost data de catre directorul liceului reformat din Aiud in schimbul altor obiecte vechi archeologice.
XIV. Deasemeni s-a mai descoperit in mina Sf. Ecaterina o tabla cerata, din care insa nu ni s-au pastrat decat cateva bucati. Data ei este necunoscuta, dar se poate vedea ca trateaza o transactie incheiata in urma unui process. Se gaseste in pastrarea muzeului din Budapesta si are o lungime de 17,5 cm, iar latimea 8,2 cm.
XV. In anul 1855 s-au mai gasit, tot in baia Sf. Ecaterina, doua table cerate, care contin fragmentele unui jurnal de casa cu lista de bucate, alcatuita de magister coenae, adica de prezidentul unui banchet, care a avut loc la Rosia-Montana. Pe pagina a patra a tablei sunt trecute urmatoarele cheltuieli facute cu ocazia banchetului:
In ajunul calendelor lui Maiu (30 Aprilie)
.denari 176
5 miei
18
1 purcel
5
paine alba
. 2
tamae de prima calitate, 1 sextariu (0g, 547)
. 3
vin bun, 3 hemine(01, 822)
2
vin de rand, 3 congii (01, 5818)
.. 97
verdeturi (legume)
. 1
[si o semiuncie
bacsis
..denari 13/14
otet, o hemina (0,524)
.. ½
sare si ceapa
. 15/24
?
.. 2 ½
?
2
apoi (poate ca totaluri?)
150 si apoi 160
Daca studiem cu atentie aceste cheltuieli si daca socotim denarul 60 bani, atunci 5 miei costau la Rosia-Montana, in secolul II dupa Christos, 16 lei, adica 2 lei 40 bani mielul; un purcel 3 lei 30 bani, doua paini albe 1 leu 40 bani; o jumatate funt de tamaie 2 lei; pentru trei sexterti vin bun s-a cheltuit 1 leu 40 bani, iar pentru doua quadrantale si doua hemine de vin de masa 56 lei 80 bani; pentru legume 70 de bani; pentru serviciu (impensam = bacsis) 40 bani; pentru otet 38 bani; pentru sare si inevitabila ceapa 42 bani.
Din examinarea listei de bucate ne surprinde cantitatea cea mare de vin, pe care l-au consumat mesenii. In adevar, din 270 denari (107 lei 60 bani), vinul a costat 62 lei, iar mancarurile si restul cheltuielilor numai 46 lei 20 bani.
Imaginea c8img3: Ultima parte dintr-un facsimile dupa tripticul unei table cerate, descoperita la Rosia Montana.
Celebrul istoric german Mommsen insa, bazandu-se pe marturia lui Pliniu (Plinii, Hist. Nat. XIV, 56), care ne spune ca cu 16 lei se capata la Roma un vin foarte bun, sustine ca prea scump era vinul consumat de participantii ospatului dela Rosia-Montana. Probabil ca acest vin nu se producea in tara, ci era importat si in acest caz scumpetea se explica prin cheltuielile de transport si prin taxele de acciz.
Ambele aceste table se aflau in anul 1857 in proprietatea liceului reformat din Aiud.
XVI. Mai exista cateva sfaramaturi de table cerate, fara a li se putea stabili data si continutul.
XVII. In anul 1854 s-a gasit o tabla in mina Ohaba Sf. Simeon , care contine fragmentele unui contract si dateaza dela 5 Februarie 131 d. Chr.
XVIII. O alta tabla cerata, care curpinde iar fragmente de contract, se gaseste in muzeul din Budapesta.
XIX. Tot despre un contract fragmentar trateaza o alta tabla cerata, aflatoare tot in muzeul din Budapesta.
XX. Muzeul archidiecesan din Blaj mai stapaneste, din fericire, o tabla cerata gasita tot in mina Sf. Ecaterina si care trateaza despre un contract.
XXI. Tot in acest muzeu si din aceeasi mina se mai pastreaza sfaramaturile unei table cerate, care insa este mai deteriorata.
XXII. In anul 1820 s-au descoperit intr-o galerie foarte veche a minei Sf. Ladislau din muntele Carnicu-Mare mai multe table cerate. Una din aceste a ajuns in posesia scriitorului sas Ackner, preot in satul Gusterita, langa Sibiu.
XXIII. In seria tablelor cerate, descoperite toate la Rosia Montana, se mai gaseste si o tablita ceruita de lemn de brad, care cuprinde sigiliul unui antreprenor al statului de pe vremea imparatului Antoninus. Archeologii presupun ca acest sigiliu ar fi fost ascuns in mina numita azi Sf. Ladislau pe vremea rasboiului dus de Romani in contra Marcomanilor.
XXIV. Blajul nostru mai are favoarea sa fie in posesia unei bucati de tabla cerata, care, fiind deteriorata, nu ne indica decat urmatoarele doua cuvinte:
..ERANITRP
..OVINDVAR
Literele dela sfarsitul primului rand pot sa insemne: Tr(ibus) P(ublicis).
XXV. In anul 1855 a vazut lumina zilei una dintre cele mai interesante table cerate, care cuprinde un contract de vanzare-cumparare si care a ajuns la Blaj. Din textul acestei table se stabileste in mod clar ca Legiunea XIII Gemina din colonia Canabae de langa Alba Iulia (Apulum) a cumparat pe sclava Theodota, originara din Creta, dela Claudius Iulius Alexander Antipater, cu suma de 420 denari.
Contractul poarta data de 4 Octombre 160 dupa Christos.
In cele mai multe din tablele cerate gasite la Rosia-Montana, chiar si in cea cu textul grecesc, se pomeneste mai des, ca nume de localitati, Alburnus maior, adica Rosia-Montana de azi, apoi Alburnus minor, adica Abrudul, al carui nume dacic poporan Abrud-ava s-a conservat totusi pana azi.
Ca nume de persoane, pe care le intalnim in tablele cerate, sunt foarte multe nume dalmatine, ceeace dovedeste ca imparatul Traian, care a inceput o sistematica exploatare a bailor de aur din Transilvania, gandindu-se la o extractiune mai rationala, a adus la Abrud minieri priceputi din Dalmatia. Dealtfel intre putinele monumente dela Abrud, exista, dupa d. Popa Liseanu, trei inscriptiuni, cari pomenesc despre origina dalmatina a celor ce le-au ridicat.
Dintre numele de persoane, despre cari fac amintire tablele cerate, cele mai multe sunt nume pur romane, vreo 15 nume sunt grecesti, - caci Grecii, ca popor de negustori si meseriasi, au avut totdeauna dese relatiuni cu vecinii lor de peste Dunare, - si apoi vreo 40 de nume barbare si de un aspect eterogen, precum:
Cerdo Mico
Annes Bato
Beusas Caricii
Geldo Verzo
Lossa Passia
Liga Plator
Liccai Bradua, etc.
Asupra unora dina ceste nume s-au facut cercetari aprofundate, cari dovedesc ca ele sunt de provenienta dalmatina, ceeace confirma hipoteza despre colonizarea muntilor metaliferi ai Daciei cu lucratori speciali adusi de pe malurile orientale ale Dalmatiei.
In ceeace priveste limba scrisa din tablele cerate, ea este limba graiului vulgar latin, care este embrionul, din care avea sa se desvolte limba romaneasca. De aceea importanta limbistica a acestor table este enorma, deoarece ele fiind scrise de provinciali, de oameni de jos, desi concepute dupa toate formele oficiale si riguroase ale limbei culte, totusi ele prezinta forme sporadice de o limba latineasca rea si corupta, care arata insa graiul vorbit al colonistilor dela Dunare. Si apoi daca este adevarat ca nimicirea unei limbi este tot una cu nimicirea unei nationalitati, tot asa de adevarat este ca deodata cu zamislirea unei nationalitati incepe si zamislirea limbei sale.
Iata de ce cea mai scumpa mostenire, pe care ne-au lasat-o strabunii nostri, Romanii, este limba. Acest nepretuit tezaur, gratie staruintei si caracterului conservator al poporului nostru, nu ni l-a putut instraina nimeni in timpul celor 18 veacuri, de cand traim si ne desvoltam pe incantatoarele si manoasele vai si plaiuri ale de D-zeu binecuvantatul Romanii-Mari.
|
|
)